Făcând ce-am mai făcut, nu vom reuși să devenim mai sustenabili.

Leida Rijnhout – Global Policy and Sustainability Director EEB

A apărut mult aşteptatul raport despre Dezvoltarea Durabilă în Europa al Centrului European de Strategie Politică Europeană
Scris de consultantul Karl Falkenberg la cererea Preşedintelui Comisiei Europene Jean-Claude Juncker, acest raport oferă o analiză destul de precisă a neregulilor din modelul nostru curent de dezvoltare, inclusiv a cauzelor pentru care multe sisteme din cadrul UE eșuează.

raport eeb

Sunt criticate pe bună dreptate incapacitatea politicilor agricole de a livra sisteme durabile de produse alimentare, politicile comerţ, care subminează realizările sociale şi de mediu şi incapacitatea liderilor de a asigura că infrastructura urbană le permite cetăţenilor să aibă un mod de viaţă mai sustenabil.
La începutul raportului, găsim un citat din Einstein: “Logica te poate duce de la A la B, imaginaţia te va duce oriunde. Doar imaginaţia are puterea de a face ‘saltul’ necesar pentru a modela viitorul.”
Reflectă acest raport imaginaţia necesară pentru a face tranziţia către o dezvoltare durabilă?

În ceea ce priveşte soluţiile, raportul identifică în mod corect transformarea lumii noastre drept o chestiune importantă, uriaşă. Aceasta ar trebui să intre drept prioritate pe lista Preşedintelui Juncker, conform scopului său de a avea acţiuni mari când e vorba de lucruri mari.

Această transformare a trebuie să fie livrată prin implementarea Agendei 2030 pentru o Dezvoltare Durabilă şi necesită o Strategie Europeană de Dezvoltare Durabilă şi un plan de implementare pentru Obiectivele de Dezvoltare Durabilă.
E nevoie de asemenea de o nouă abordare a guvernării, bazată pe transparenţă şi participarea stakeholderilor, pe susţinerea înfiinţării Consiliilor de Dezvoltare Durabilă, o reţea pentru sustenabilitate care să evite blocarea informaţiilor în interiorul Comisiei şi pe oferirea de trainning pentru angajaţii Comisiei.

Astfel, Falkenberg dă voce recomandărilor pe care societatea civilă le-a făcut de ani de zile. Cele mai multe dintre soluţiile propuse au fost deja luate în considerare, chiar dacă nu au fost implementate complet. Printre acestea, economia circulară, taxele de mediu şi internalizarea costurilor de mediu, reforma politicii agricole, taxa pe tranzacţiile financiare, stabilirea preţului apei şi infrastructura verde.

Raportul se contrazice însă în momentul în care admite că problemele de mediu şi inegalitate au fost create de focusul excesiv pe creştere economică şi joburi, dar consideră că soluţia pentru asta sunt mai multe joburi şi mai mare creştere economică – şi în ciuda faptului că admite “reţetele folosite până acum nu mai funcţionează”. Pe de altă parte, chiar dacă nu crede că birocraţia e la radacine euro-scepticismului, nu reuşeşte nici să sublinieze roulul cheie pe care reglementările la nivel UE l-au avut în progresul obţinut până acum în ceea ce priveşte durabilitatea.

Raportul vine după unul făcut de un oficial al Comisiei, în care accentul a fost pus pe creşterea economică şi slăbirea legislaţiei, în locul durabilităţii şi mediului. Falkenberg cere un nou model de creştere şi evidenţiază limitările PIB-ului ca indicator.

Mai mult decât atât, dacă toate recomandările din raport ar fi implementate, s-ar schimba chiar priorităţile Comisiei şi ale Uniunii. Dar e nevoie că recomandările să se adauge la schimbare de paradigmă de care e nevoie pentru că Uniunea să fie pusă din nou pe calea unei sustenabilităţi durabile prin reducerea consumului de resurse naturale.

Într-adevăr, scăderea ratei consumului este crucială pentru supravieţuirea planetei. Consumul de resurse la nivel global s-a triplat în ultimele 4 decade, iar extracţia globală de materiale a ajuns la 70 mld. tone în 2010, comparativ cu 22 mld. tone în 1970.
Dezamăgitor este că raportul nu acordă mai multă atenţie mulţimii de lucruri scrise şi experienţelor locale referitoare la modele alternative de dezvoltare. Astfel, UE ar avea o şansă să crească starea de bine a cetăţenilor şi să ajute atât continentul, cât şi lumea per ansamblu, să trăiască în limitele planetei.

Pentru că, aşa cum spunea şi Einstein, “nu putem rezolva problemele folosind acelaşi mod de gândire ca atunci când le-am creat.”

Sursa



«


»

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *