Garanţia accesului universal, a continuităţii, a calităţii ridicate şi a accesibilităţii constituie elementele cheie ale unei politici a consumatorului în sectorul SIEG. 

Uniunea Europeană are printre obiectivele de bază promovarea unui progres economic și social echilibrat și durabil, îndeosebi prin crearea unui spațiu fără frontiere interioare, prin întărirea coeziunii economice și sociale și prin constituirea unei uniuni economice si monetare.

Odată cu aderarea, statele membre trebuie să adopte atât standardele, cat și terminologiei comunitare. La aproape un deceniu de la aderare, termenul de servicii publice nu are încă o utilizare adecvată. Termenul de “serviciu public”, conform Cărţii Verzi, apărută în 2003, este “…lipsit de precizie. Poate avea înţelesuri diferite şi astfel, se pot produce confuzii”. Conceptul se referă uneori la faptul că un serviciu este oferit publicului larg, alteori subliniază doar că unui serviciu i-a fost dat și i se recunoaște un rol esențial pentru întreaga societate, iar alteori defineștestatutul entităţii care furnizează serviciul. Nici accepțiile diferite pe care le ia termenul “public” în sintagmele„serviciu public” şi „sector public” nu sunt percepute și utilizate cu acuratețe. „Sector public” cuprinde întreaga administraţie publică, împreună cu toate întreprinderile controlate de autorităţi publice, în vreme ce “serviciul public” desemnează o anumită activitate concretă.

Servicii de interes economic general

Deşi conceptele de servicii de interes economic general, respectiv servicii de interes general. sunt utilizate și bine descris la nivel european, termenii nu au primit încă atenția cuvenită în România.

În Tratat, singurul termen utilizat este cel de SIEG – “servicii de interes economic general” (nivelul de intervenție al Uniunii Europene se rezumă la activitățile economice pentru care concurența și transparența aduc un beneficiu cert utilizatorilor și administrației publice).

SIG, în schimb, este un concept mai larg decât cel de „servicii de interes economic general” şi acoperă atât serviciile de piaţăcât şi pe celelalte, cele pe care autorităţile publice le clasifică drept servicii noneconomice. Acestea din urmă fac obiectul obligaţiilor pe care le implică misiunea publică – prerogativă a autorităţilor. Anumite SIG nu pot fi satisfăcute integral numai prin jocul pieței (fie preţul de piaţă este prea ridicat pentru consumatorii cu putere mică de cumpărare, fie costul pentru furnizarea acestor servicii nu ar putea fi acoperit din preţul pieţei). Aceasta este rațiunea pentru care autoritățile sunt chemate sau obligate să intervină prin reglementări.

Termenul „servicii de interes economic general” SIEG nu este definit explicit în Tratat sau în legislaţia secundară. În practică însă, există un acord conform căruia termenul se referă la serviciile de natură economică și subiect al misiunii publice. Există două documente care dau o descriere amplă a SIEG – Carta Verde (2003) și Carta Albă (2004).

Serviciile economice şi cele non-economice pot coexista în cadrul aceluiaşi sector şi câteodată pot fi furnizate de aceeaşi organizaţie. Totuși este importantă distincţia între serviciile de natură economică şi serviciile de natură non-economică, întrucât doar cele de natura economică – oferirea de bunuri și servicii pe o anumită piață – fac obiectul reglementărilor europene. Celelalte sunt reglementate exclusiv de autoritățile naționale sau locale.

SIEG în contextul european

SIEG joacă un rol din ce în ce mai important în contextul european general. Sunt parte a valorilor împărtăşite de toate statele membre şi constituie un element esenţial al modelului european de societate. Ele condiționează creşterea calităţii vieţii pentru toţi cetăţenii şi reduc excluziunea – socială și economică. Datorită ponderii pe care o au în economie -26,7% din PIB european şi importanţei în producerea celorlalte bunuri şi servicii, eficienţa şi calitatea acestor servicii sunt factori de competitivitate şi coeziune, mai ales când este vorba de atragerea investiţiilor în regiuni mai puţin favorizate.

Furnizarea SIEG într-o manieră eficientă şi non-discriminatorie este o condiţie pentru funcţionarea armonioasă a pieţei interne şi continuarea integrării economice. SIG (atât cele economice, cât și cele non-economice) reprezintă un pilon al cetăţeniei europene, un drept de care cetăţenii europeni se pot bucura şi sunt totodată o bază pentru dialogul dintre cetățeni și autorităţile publice în contextul bunei guvernanțe.

Rolul autorităţilor publice – Misiunea publică

SIG pun într-o nouă perspectivă rolul jucat de autorităţile publice. Responsabilitatea pentru funcţionarea armonioasă a acestor servicii le-a revenit dintotdeauna. La nivel național, ele își păstrează prerogativele directe pentru SIEG destinate pieței interne (prin transpunerea directivelor), iar pentru marile industrii de rețea există reglementări comunitare directe.

În mod tradiţional, SIG au fost oferite chiar de autorităţile publice. În prezent, autorităţile publice pot încredinţa furnizarea SIG unor întreprinderi cu capital public, privat sau mixt. Trecerea de la furnizarea în regim propriu la furnizarea prin intermediul unor entităţi terțe a făcut ca organizarea, costurile şi finanţarea acestor servicii să fie mult mai transparente. Este important de reținut că, din punct de vedere al Uniunii, este irelevant dacă furnizorii de SIG sunt publici sau privaţi, deoarece au acelaşi regim de drepturi şi obligaţii (principiul imparțialității).

Delegarea furnizării serviciilor nu anulează sau diminuează responsabilitatea autorităților în materie de asigurare (garantare) a serviciilor si de atingere a obiectivelor de interes general. Prin instrumente de reglementare, autorităţile publice au capacitatea de a formula politicile la nivel naţional, regional sau local în domeniile serviciilor de interes general şi să asigure implementarea acestora.

Tipuri de SIG

Prin raportare la nivelul de reglementare asumat de Uniunea Europeană, respectiv de statele membre, există 3 tipuri de SIG:

  1. Servicii de interes economic general furnizate de industriile de reţea majore

Încă din 1980, Uniunea Europeană şi-a propus deschiderea graduală a pieţelor pentru industriile de reţea precumtelecomunicaţii, serviciile poştale, energie şi transporturi care pot furniza SIEG – reglementate în mod direct (prin regulamente) la nivelul Uniunii Europene.

  1. Alte servicii de interes economic general

Alte SIEG, precum managementul deşeurilor, alimentarea cu apă sau televiziunea publică nu sunt subiect al regimului de reglementare la nivelul Uniunii Europene. Aceste servicii fac subiectul pieţei interne, competiţiei şi regulilor de ajutor de stat, pentru că pot afecta schimbul între state și sunt reglementare prin directive, care sunt transpuse în legislația națională.

  1. Servicii non-economice şi servicii fără efect asupra schimbului între state

SIG de natură non-economica şi serviciile fără efect asupra schimburilor dintre statele membre nu sunt subiectul unor reglementări specifice din partea Uniunii Europene.

Caracteristicile SIEG

         Carta Verde și Carta Albă sunt primele documente oficiale care aduc o descriere explicită a serviciilor de interes economic general. În Carta Verde sunt menționate și principalele caracteristici ale SIEG – universalitatea, continuitatea, calitatea serviciului, accesibilitatea și protecția consumatorilor și utilizatorilor, după cum urmează:

Universalitatea

Conceptul face referire dreptul fiecărui cetăţean de a avea acces la serviciile considerate esenţiale, la un anumit nivel calitativ, pe întregul teritoriu al statelor membre şi, în contextul specificului naţional, la un preţ accesibil. Impune obligativitatea industriilor să furnizeze un serviciu definit de anumite cerinţe specifice, inclusiv acoperire teritorială integrală.

Continuitatea

Conceptul subliniază obligaţia furnizorului de a asigura funcţionarea fără întreruperi a serviciului. Sunt anumite servicii pentru care furnizarea neîntreruptă este în interesul comercial al furnizorului, nefiind necesară o impunere legală în acest sens. La nivel naţional, cerinţele de continuitate trebuie armonizate cu dreptul angajaţilor la grevă şi cu cerinţele de respectare a statului de drept.

Calitatea serviciului

Definirea, monitorizarea şi impunerea unui nivel de calitate de către autorităţile publice sunt elementele cheie în reglementarea SIG. În genere, statele membre îşi definesc nivelele de calitate pentru SIG însă, în anumite cazuri, standardele de calitate sunt definite în legislaţia comunitară. Acestea includ, spre exemplu, reglementări de siguranţă, corectitudinea şi transparenţa facturării, acoperirea teritorială şi protecţia împotriva deconectării.

În anumite cazuri, statelor membre li se cere să monitorizeze şi să se conformeze stantardelor de calitate şi să asigure publicarea informaţiilor referitoare la standardele de calitate şi performanţei actuale pentru operatori.

Accesibilitatea

Se referă la necesitatea ca un serviciu de interes economic general să fie oferit la un preț acceptabil, astfel încât să fie accesibil pentru toată lumea. Unul din principiile de bază ale Uniunii este principiul solidarității. Pe acest principiu funcționează atât operatorii, cât și administrațiile publice, care oferă compensații sau subvenții pentru a se asigura că serviciul rămâne accesibil. Aplicaţia principiului accesibilităţii ajută la atingerea unei coeziuni sociale şi economice în interiorul statelor membre.

Protecţia consumatorilor şi utilizatorilor

Principiul de protecție a consumatorilor se referă la obligații impuse furnizorilor de SIEG, pentru a garanta buna calitate a serviciului, un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii şi a siguranţei fizice, transparenţa (tarife, contracte, compensații), alegerea operatorilor, competiţia între furnizori, constituirea autorităților de reglementare, implementarea mecanismelor de redresare, reprezentare şi participare activă a consumatorilor şi a utilizatorilor în definirea şi evaluarea serviciilor şi a formelor de plată etc.